Indiscutabil, prin intermediul straniilor si variatelor sale ritualuri, francmasoneria reprezinta mostenitoarea multor traditii stravechi, unele datand inca din perioada Egiptului faraonic.
Influenta acestei organizatii asupra careia pluteste si astazi cel mai deplin mister, a ramas puternica in decursul secolelor, masonii fiind responsabili de multe evenimente epocale ale istoriei. Ce este si mai uimitor e faptul ca unii dintre membrii sai, infiltrati strategic in cadrul NASA, au pus la punct unele misiuni spatiale de asa natura incat sa le confere un puternic simbolism masonic. In principal expeditiile catre Luna, organizate sub directa supraveghere a unor masoni importanti, au facut ca omenirea sa cucereasca astrul noptii prin si in numele acestei extraordinare societati secrete.
Sub semnul lui Osiris
Chiar daca acest lucru a fost neglijat sau trecut cu vederea cu buna stiinta, prima calatorie a omului spre Luna a fost intreprinsa in urma demersurilor efectuate de masoni, si realizata de reprezentanti ai acestei organizatii. De altfel, potrivit parapsihologilor, chiar si perioada in care expeditia Apollo XI s-a desfasurat a fost aleasa potivit cronologiei lui Osiris, marele zeu din panteonul egiptean si o divinitate venerata in unele ritualuri masonice. Nu mai putin de zece astronauti din cadrul programului spatial american au fost masoni si vom da doar cateva exemple in acest sens: Donn F. Eisele si Walter Schirra, care au orbitat Pamantul la bordul capsulei Apollo VII, faceau parte din loja Luthor B. Turner din Ohio si respectiv din loja Canaveral, din Florida. Thomas P. Stafford, care a facut parte din misiunile Apollo X si Apollo XVIII, apartinea de loja Western Star, din Oklahoma.
Potrivit fostului consultant NASA, Richard Hoagland, prezenta masonilor s-a facut simtita mai ales cu prilejul programelor Apollo, ce vizau cucerirea Lunii. In spatele acestor proiecte s-a aflat o intreaga armata de specialisti, oameni de stiinta si tehnicieni, multi dintre ei fiind membrii ai masonieriei si dorind sa faca din aceasta realizare epocala a omenirii un merit exclusiv al societatii lor. Este stiut ca unul dintre creatorii „creierului NASA”, Jet Propulsion Laboratory, Jack Parsons, inventatorul formulei de combustibil folosite de rachetele spatiale pana in zilele noastre, a fost membru al lojii Ordo Templi Orientis din Pasadera si un inflacarat discipol al magicianului Aleister Crowley. Directorul NASA din perioada programului spatial Apollo, Fred Kleinknect, este acum Suveran Mare Inspector al Consiliului de Jurisdictie Sudica si detine gradul de initiere suprema, adica gradul 33, in cadrul Ritului Scotian Antic si Acceptat. Se spune chiar ca in cladirea Templului masonic din Washington, D.C., se afla o fotografie a lui Neil Armstrong purtand sortul masonic.
Totusi, primul om care a pus piciorul pe Luna nu a dorit niciodata sa vorbeasca despre apartenenta sa la masonerie, in schimb trebuie spus ca tatal sau, numit tot Neil, a fost un activ membru al organizatiei. Richard Hoagland s-a situat ani de-a randul pe pozitii diametral opuse celor ale Administratiei americane. Acest veteran al NASA sustine ca francmasonii au dus o lupta din umbra cu obtuzitatea politicienilor, reusind in cele din urma sa-si atinga obiectivele si sa o faca sub egida simbolurilor specifice lor. El afirma ca toate expeditiile Apollo s-au desfasurat tinand cont de aliniamentele semnificative ale Terrei cu constelatia Orion. Ziua de 20 iulie, de pilda, cand, in anul 1969, modulul lunar aseleniza, coincide cu data de inceput a calendarului egiptean. Prin urmare, este clar ca cineva cu o considerabila influenta din cadrul NASA manifesta o veneratie deosebita fata de zeul Osiris, asociat acestei constelatii. Si aceasta nu e totul: la exact 33 de minute dupa aselenizare (33 este numarul celui mai inalt grad masonic), Sirius s-a aliniat perfect cu orizontul lunar!
Ce reprezinta sigla proiectului Apollo?
Exista de asemenea o serie intreaga de elemente care ne determina sa consideram misiunile lunare drept o actiune purtata sub pavaza francmasoneriei. Locurile de aselenizare au fost alese, deloc intamplator, de catre geologii Eugene Shoemaker si Farouk Al Baz, ultimul implicat in cercetarile arheologice vizand explorarea interiorului Marii Piramide a lui Cheops prin tehnici geo-radar. Dupa cum se stie, Marea Piramida prezinta remarcabile aliniamente stelare, cele mai interesante si semnificative fiind cele cu Sirius si Orion. In plus, masonii de pretutindeni considera piramida ca un receptacul pentru Intelepciunea Omenirii, ascunsa in 33 de camere inca nedescoperite, aflate in interiorul ei. De altfel, deloc intamplator, piramida apare pe bancnota de un dolar, insotita de inscriptia Novum ordo seclorum, una dintre cunoscutele devize ale masonilor.
Ca proiectul Apollo a fost realizat de masoni o demonstreaza insasi sigla acestuia. Putini au remarcat ca litera A, stilizata, se afla plasata peste reprezentarea grafica a constelatiei Orion. Linia orizontala a literei este formata de stelele Mintaka, Alinam si Alnitak, aceleasi stele reprezentate de cele trei piramide de la Gizeh. Acest mod inedit de venerare a zeului Osiris, considerat de vechii egipteni civilizatorul omenirii, alaturi de zeita Isis, este evident. La fel, alegerea unor nume din mitologia greco-romana pentru misiunile Mercury, Gemini si Apollo. Mercur era mesagerul zeilor, Gemini pare simbolic pentru misiuni compuse din doi astronauti, dar ce cauta Apollo in expeditia de explorare a Lunii? Apollo era zeu solar, frate al zeitei Artemis, ce guverna Luna si care se indragostise de un tanar vanator pe nume Orion. Furios pe acesta, Apollo si-a facut sora sa-l sageteze, din greseala; la rugamintile zeitei, Zeus l-a transformat pe Orion intr-o constelatie, venerata, precum am spus, de egipteni dar si de masoni.
Un sacrificiu masonic?
Si mai stranie pare soarta misiunii Apollo XIII, considerata de unii drept „un sacrificiu masonic”. Explozia care era sa puna capat prematur misiunii s-a petrecut pe 13 aprilie 1970, la ora 13 si 13 minute. Cum in traditia masonica, numarul 13 reprezinta moartea si renasterea, reincarnarea, sacrificiul, incidentul a fost, sustin specialistii in istoria masoneriei, o metafora pentru debutul unei ceremonii initiatice, incluzand moartea (explozia de la bordul navetei), asezarea in mormant (perioada de incertitudine, cand astronautii pareau efectiv zavorati intr-un sicriu ce-i purta prin spatiu), comunicarea cu lumea spirituala si dobandirea cunoasterii ezoterice (orbitarea si observarea de la distanta a Lunii, fara contact direct cu aceasta) si renasterea initiatului (repararea navetei si intoarcerea pe Pamant).
Ca dorinta de a cuceri Luna era un vechi deziderat masonic o demonstreaza insusi Edwin Aldrin, al doilea om care a pus piciorul pe astrul noptii, in iulie 1969. El apartinea lojei Montclair din New Jersey si purtase, in interiorul costumului spatial, si un stindard al Supremului Consiliu al Masoneriei Americane, aflata astazi in cladirea Templului din Clear Lake, Texas, si venerat ca atare de catre membrii organizatiei. In centrul steagului se afla brodat un vultur, simbolul modulului lunar, incadrat de un patrat si un compas, simboluri masonice prin excelenta. Alti doi masoni au coborat pe suprafata lunara, mai tarziu: Edgar D. Mitchell, in februarie 1971, care facea parte din loja Artesia, New Mexico, si James Irwin, in iulie 1971, care facea parte din loja Tajon, Colorado Springs. Faptul ca tentativa reusita de cucerire a Lunii a fost legata de numele atator masoni, poate parea doar o coincidenta remarcabila, dar este clar ca a fost mai mult decat atat. Este asadar firesc ca unor evenimente epocale, precum razboiul de independenta al coloniilor americane, Revolutia Franceza sau nasterea Internationalei Socialiste, sa adaugam, pe rabojul marilor fapte realizate de francmasoni, si cucerirea spatiului cosmic, privita de acestia drept ultima frontiera a Cunoasterii.
Sursa: www.revistamagazin.ro
0 Comentarii:
Trimiteți un comentariu