Invizibilitatea obiectelor sau scutul invizibil

Omul invizibil" nu este o inventie a unui regizor de succes, ci numai o poveste frumoasa inspirata dintr-un fapt real. Oamenii de stiinta cauta inca din 1912 o metoda prin care sa faca sa dispara obiectele. Acum, la sfarsitul anului 2006, un grup de cercetatori britanici si americani au testat pentru prima data "scutul pentru invizibilitate". Dispozitivul are 13 cm si poate "ascunde" obiectul aflat in centrul scutului. Principiul pare aproape copilaresc: daca lumina nu este reflectata de obiect, acesta devine "invizibil". Iventatorii sunt optimisti si spun ca in viitorul apropiat, vor putea ascunde tancuri si avioane in spatele unor scuturi invizibile.

David Hilbert este cel care a dezvoltat primele teorii in domeniul invizibilitatii. Acestea sunt cunoscute ca Spatiile Hilbert si sunt niste ecuatii asociate unor realitati si spatii multiple. Dupa 14 ani, in 1926, David Hilbert ii povesteste despre teoriile sale lui John von Neumann. Acesta ii preia ideeile, le dezvolta si incepe sa transpuna teoriile matematice abstracte in situatii reale, fizice. Albert Einstein spunea despre Von Neumann ca era cel mai stralucit matematician al momentului. In paralel cu acesta, un alt om de stiinta, un anume dr. Levinson publica 3 carti care astazi sunt aproape imposibil de gasit. Acestea vorbesc despre "Ecuatiile de Timp ale lui Levinson".

Mai multi cercetatori americani se reunesc in anii `30 la Institutul de Studii Avansate la Universitatea Princeton. Scopul: proiectul invizibilitatea. Nikola Tesla a fost principalul coordonator. Albert Einstein si John von Neumann participau si ei. Incercand sa evite pierderile omenesti in randul celor implicati, von Neumann modifica echipamentul. In urma primelor experimente este obtinuta doar invizibilitatea in fata aparatelor radar, nu si invizibilitatea efectiva. Poate nu intamplator, cu numai sase zile inaintea testului final, deasupra navei au aparut trei OZN-uri... Testul final a fost a a vut loc pe 12 august 1943. Doua dintre ele au parasit locul. Al treilea a fost insa, absorbit in hiperspatiu si a ajuns in sub solul bazei militare de la Montauk.

In 1941, Tesla dispunea de fonduri nelimitate din partea guvernului SUA, care vroia sa castige razboiul cu orice pret. Croatul a solicitat pentru experimentele sale o nava de razboi. Pe punte a plasat mai multe bobine. Ingrijorat de efectele pe care ar putea sa le aiba faimoasele bobine asupra echipajului, Tesla incearca sa traga de timp. Stia ca starea mintala si trupurile oamenilor implicati la experiment vor fi grav afectate. Neumann nu ii impartasea insa conceptiile despre timp si cei doi nu s-au prea inteles la acest capitol.

Tragedia din `43 si invizibilitatea obiectelor
Tesla a continuat sa lucreze la proiect, dar a sabotat in secret operatiunea. Ulterior a fost concediat. Sau omorat. Nu se stie sigur. Se presupune ca in 1943 a fost incinerat, contrar convingerilor ortodoxe ale familiei. Nu se stie sigur daca a murit sau nu. Cert e ca persoane necunoscute au sustras mai multe documente din dulapul sau. Von Neumann a continuat experimentele, scapate insa de sub control. Pe 20 iulie 1943, incepe marea operatiune. Duncan Cameron si fratele sau, Edward, se aflau in camera de control pentru a a initia proiectul. Nava nu mai era ancorata. Timp de 15 minute, nava a fost complet invizibila. Echipajul trecea insa prim momente cumplite. Oamenii se simteau foarte rau si manifestau fenomene de dezorientare psihologica sau tulburari mintale. Cercetatorii aveau nevoie de mai mult timp.

Un nou test a fost programat la mai putin de o luna, pe 12 august 1943. Duncan si fratele lui stiau ca va fi o tragedie. In primele 3-6 minute de la declansarea operatiunii, situatia era inca satisfacatorare. Observatorii au putut vedea doar conturul navei invizibile in apa. Brusc, insa, s-a produs o strafulgerare albastra si nava a disparut cu totul. Antena radio si transmitatorul fusesera distruse. Marinari erau "contopiti" cu peretii vasului. Moleculele lor se amestecau cu ale navei. Duncan si Edward nu suferisera aceleasi traume ca si colegii lor, deoarece s-au aflat in camera generatorului cu pereti de otel. Otelul a actionat ca un scut in fata energiei RE. Au incercat sa inchida generatoarele si transreceptoarele pentru a salva ce se mai putea. Din pacate nu au reusit...

Revenind la experimentul de la finele lui 2006, nu se poate vorbi chiar despre un proces de invizibilitate, ca in urma cu 63 de ani. De aceasta data, cercetatorii au reusit sa convinga doar lumina sa ocoleasca obiectul tinta. In experimentele de laborator initiate de serviciile de informatii americane la Duke University din North Carolina, SUA, s-a demonstrat ca, daca este folosit un material special, lumina nu este reflectata de obiect. "Scutul" in cauza a fost construit dintr-o serie de inele de cupru si de metamateriale - create in mod artificial - aranjate in cercuri concentrice.

Tehnologia folosita consta in realizarea unor "metamateriale" - compusi artificiali care reactioneaza la undele electromagnetice altfel decat materialele normale. Straturile concentrice subtiri din acest material sunt astfel concepute incat raza sa ocoleasca obiectul aflat in mijlocul straturilor.

Cercetatorii sustin ca acesta este cel mai important moment in descoperirea invizibilitatii. Militarii abia asteapta sa poata folosi materialele neconventionale la invelirea avioanelor, de exemplu.

Scutul a fost descoperit de catre cercetatorii David Schurig si David R. Smith, de la Imperial College din Londra, respectiv compania americana SensorMetrix. Prototipul a fost construit in Statele Unite si functioneaza pe principiul ca un obiect poate deveni invizibil daca lumina care il ajunge nu este reflectata normal, ci este fortata sa "curga" precum apa pe langa obiect, facandu-l sa dispara.

Sursa: www.askmen.ro